Yo, old man, give me 5 ! ;)

ING a rupt gura targului cu sloganul din imagine. A facut vreun brain(less)storming cu niste intelighenti de birou care nu au vazut ca afara batraneii din rromanika se inghesulaiesc/inghiontesc/imbrancesc/injura/scuipa pe la tot felul de pomeni electorale, bisericesti sau pe la obisnuitele cozi strabune de la alimentara.

Probabil ca i-au vazut ca pe niste batranei cool care zburda fericiti zambind tamp din spatele unor trendy ochelari de soare, cu castile de la ipod pe urechi, molfaind ciunga si salutandu-se cu batranescul “Give me 5, old man !”.

Sau ca pe niste "batrani de batrani" care se intalnesc la o partida de table pe bani in parc, dialogul aratand cam asa:

- Yo ol' man ..., wassup ?

- Nothin' man ... just hangin' around, bein' cool ...

- By that smile on your face I can tell you just got your "pensia"

- Yeah man, this "pensia" really keeps me goin' ... I LOVE PENSIA ! ... or PENSIA ! I'M LOVIN' IT ! Hey guys, don't you wanna come over to my place to watch a game and smoke some pot ? My treat.

- Aaall right, you all heard that, you old mofos, let's have a taste of the best "pensia" can buy !

Ar fi mers si un clip pe masura la Prima TV in cadrul actualei lor campanii, dar cu mesajul putin adaptat situatiei: “We love to undertake you !”.

Back to the toilet

O noua postare dupa o noua vacanta intr-un altfel de paradis, de data asta un paradis al civilizatiei si al bunului simt si, totodata, un nou prilej de a-mi intari convingerile. Dupa un Santorini grecesc de vara tarzie a venit randul unui Kaprun austriac de iarna, tot tarzie, perioadele de vacanta astfel alese consider ca sunt ideale in contextul actual – lipsa aglomeratiei cu toate neplacerile aferente, posibilitatea de a ma bucura in tihna de oferta locurilor vizitate, poate si unele reduceri de preturi … Aici in Austria scopul principal al vacantei a fost schiul, scopul turistic trecand pe plan secundar, dar oricum s-au intrepatruns.

Dupa vreo 500 si ceva de kilometri prin rromanika care la dus nu au ridicat mari dificultati soferului (un bun prieten din facultate, respecte dom’ direktor Catalin aka John si la mai multe astfel de vacante :) ), am innoptat in Deva, a doua zi continuind-ne drumul de inca vreo 1100 de kilometri pana in Kaprun. Dupa intrarea in Ungaria, la vreo 40 de kilometri a inceput autostrada care a tinut … hat, pana aproape la destinatie, parcursul fiind astfel destul de monoton, cu o viteza oarecum constanta de croaziera legala pe autostrada, fara diverse obstacole neprevazute à la mioritza land, cu o sosea exemplara … de fapt si aici ne-a fost dat sa mai vedem inca o data ispravile mandrului bobor rroman – pe autostrada in Ungaria intr-o masina din fata noastra erau vreo 3 gigei, unul dintre ei aruncand pe geamul masinii o cutie (doza) de bautura care inca nu fusese consumata complet, cutia a cazut pe sosea in dreptul parapetului care desparte cele 2 sensuri de mers si a facut cateva “tumbe” la nivelul asfaltului … cu putin “noroc” ar fi putut sa ricoseze la noi in parbriz. Masina avea numar de gorj. In aceasta vacanta a fost ultimul moment dupa despartirea de patria muma/ciuma in care am mai avut parerea de rau ca m-am nascut printre voi, “dragi” concetateni.
Sa revenim: am ajuns in Kaprun cu mult mai putina oboseala fata de ziua precedenta, desi distanta parcursa a fost aproape dubla. Nu stiam ca intre Ungaria si Austria (cred ca intre toate tarile UE) nu mai sunt vamesi, au ramas doar gheretele acestora ca niste vestigii ale vechilor timpuri in care fiecare neam isi apara “glia” … in fine, aici ar fi o discutie mai lunga, subiectul e cam vast, fiecare epoca a fost dominata de diverse caracteristici, chiar daca acum se promoveaza aceasta “deschidere”, tot niste interese economice dicteaza mersul societatii … Ba mai mult de atat, exista o sosea intre Kaprun si Salzburg care trece putin si prin Germania, pe parcursul ei NEEXISTAND vama … chiar am fost intr-o zi in plimbare pana in Salzburg si la un moment dat pe sosea ne-a aparut un semn pe care scria “Welcome to Austria !” … ne-am privit de parca eram loviti de ceva, dupa care ne-am uitat pe harta si am vazut ca trecusem fara sa stim granita … pentru vreo juma’ de ora am fost si in Germania, mancatz-ash :)
Incepand cu sederea in Kaprun am gustat efectiv CIVILIZATIA ! Am vazut ce inseamna amabilitate, prietenie, incredere, cuvant, servicii de calitate si multe altele. Fiind o statiune dedicata in principal sporturilor de iarna, aproape toate activitatile desfasurate aici graviteaza in jurul lor: partiile sunt "fara numar" si impecabile d.p.d.v. calitativ, cabanele/hotelurile au incaperi speciale pentru depozitat schiuri si clapari, magazinele au 90% din marfuri produse dedicate sporturilor de iarna, sunt o gramada de centre de inchiriat astfel de produse, la un astfel de centru am apelat si noi. Chiar am de aici cel mai tare exemplu de bunavointa “nemteasca”: in prima zi am inchiriat echipament de ski pentru 4 zile, dar ulterior ne-a venit ideea sa facem si o plimbarica pana in Salzburg, ca tot era aproape (la vreo 100 km) si era pacat sa nu vedem oraselul lui Mozart. Dupa 3 zile am returnat echipamentul si am intrebat daca imi pot da banii inapoi pentru o zi de inchiriere contractata in plus … raspunsul a venit scurt, fara comentarii: “Sigur ca da !”, la care am ramas cu gura cascata avand mental asteptari mioritice, acasa as fi fost si apostrofat ca odata platit echipamentul pe o anumita perioada …
Gazda a fost de o amabilitate deosebita, in fiecare dimineata ne intreba ce dorim la masa, ne-a furnizat multe informatii utile despre localitate, iar cazarea a fost mult peste asteptari, fiind nu o camera, ci un apartament complet dotat cu 2 camere, la pretul unei camere, la capitolul asta chiar am iesit excelent.
De fapt aici TOT ce tine de o vacanta placuta functioneaza nemteste (sunt si austriecii un fel de nemti) - sosirea in conditii civilizate intr-o statiune montana, cazarea, inchiriatul de echipament sportiv, deplasarea la puzderia de partii cu masina sau cu autobuzul care circula “ceas”, urcatul pe munte cu nenumarate instalatii pe cablu (telescaunul mi s-a parut fascinant pentru un sedentar ca mine – te lasa EXACT la buza partiei, te dai jos pe schiuri si in secunda urmatoare deja schiezi) la care chiar daca se formau cozi, nu asteptai mai mult de 15 minute, posibilitatea de a lua masa chiar pe partie la o cabana care avea o cantina foarte mare cu autoservire unde, chiar daca era destul de aglomerat, ar fi fost practic IMPOSIBIL sa nu gasesti un loc la o masa (si aici treaba mergea nemteste – erau persoane angajate care urmareau permanent mesele ce se eliberau si le debarasau rapid), peste tot exista puncte de informare de unde poti lua gratuit o mica harta a zonei cu toate partiile de ski (e un sistem foarte eficient, in multitudinea de partii pe care le poti accesa nu te poti rataci, mai ales cand esti intr-un grup cu mai multi prieteni e foarte simplu sa stabilesti anumite puncte de intalnire), peisaje alpine ca in … ALPI :) si ce m-a impresionat cel mai mult era amabilitatea oamenilor, lipsa de incrancenare, nivelul de intelegere si incredere la care convietuiesc … schiuri lasate afara in rasteluri nesupravegheate, muzica, veselie, prietenie, zambete … parca era un fel de Woodstock montan :)
ASTA inseamna civilizatie, normalitate …
Dupa scurta dar concentrata vacanta a urmat intoarcerea in wc, ca altfel nu pot numi meleagul pe care salasluim/ne dusmanim/ne furam/ne violentam/ne hotomanim/ne … dar din pacate NU ne respectam/ne comportam civilizat/avem bun simt/oferim calitate … De la reintrarea in tara imi tot rasuna in cap o fraza ce incheie o melodie Cassa Loco – un colaj din vreun film mai vechi – care imi trezeste in minte imaginea unui taran iobag venind la boier dupa o rascoala ratata, strangand caciula in maini si spunand umil "suntem prosti domle, suntem saraci ..."
CONCLUZIE: imi urez sa am parte de cat mai multe astfel de iesiri si, de ce nu ?, o eventuala neintoarcere … :)