Osteni, ati izbandit ! :) :(

A sosit momentul pentru cetatenii vestici sa ne spuna: haideti si voi bai maimutoilor la noi pe corabie, ca se cam clatina si se anunta furtuni, deci avem nevoie de balast stabilizator.
Sa ne bucuram ca suntem noi "performanti" ? Sau sa privim mai realist toata tarasenia, considerand ca, mai de mila, mai de nevoie, au zis sa ne ia si pe noi in marea padure europeana ?
Voi reveni mai pe larg.

copyright-ul bata-l vina

Ieri am inteles, dupa prea mult timp din pacate, cam ce valoare are Copyright-ul asupra unei creatii intelectuale. Pana acum luam foarte usor diverse melodii, filme, softuri de pe internet, fara sa stau pe ganduri cam care au fost costurile producerii acestora. Internetul sa traiasca ca ne da de toate, gasim tot ce avem nevoie fara sa platim ca suntem saraci si nu ne putem permite cheltuieli “neproductive”. De fapt cam asta voi face si in continuare ca si multi alti romani (si nu numai), cu deosebirea ca voi fi mai atent cu produsele intelectuale ale cunoscutilor carora as putea sa le creez prejudicii mai mult sau mai putin materiale. A fost nevoie sa primesc o lectie destul de dureroasa (sper doar pentru mine) pentru a ma trezi.

Folosesc oDC-ul pentru a ma aproviziona cu cele necesare ochiului, mintii si sufletului. Pentru a functiona jucaria trebuie sa ofer si io ceva in schimb altora, existand acest folder de “share”. Pana de curand, adica pana a incepe isteria nationala cu Operatiunea Gramofonul (sau agramafonii) aveam in acest folder de share “all my goodies”, adica filme, muzica … totalizand peste 100 GB. In momentul inceputului isteriei (ca vezi draga doamne se confisca PC-uri, se fac arestari …) am schimbat tactica si am lasat doar muzica in share, adica vreo 20 GB, si niste filme, in total 35 GB, exact cat sa fie indeajuns ca sa pot intra pe diverse hub-uri.

Intamplarea face sa am un prieten implicat in activitati creative (respectiv muzica) si sa-mi mai ofere din cand in cand cate o mostra din ceea ce produce impreuna cu formatia din care face parte, in scopul de a-mi face o parere, ceea ce s-a intamplat si de curand. El mi-a trimis pe mail niste melodii proaspete care urmau sa intre pe un viitor album, inca nelansat, iar eu, din spirit “organizatoric”, le-am pus la un loc cu alte melodii de-ale lor, CHIAR in folderul cu muzica, fara sa-mi dau seama ca acel folder este sharuit pe oDC si fara sa ma gandesc la urmari, care ar fi catastrofale pentru ei daca se afla ca a “transpirat” ceva inainte de data lansarii.

Cand folosesc oDC-ul imi selectez ce vreau sa iau si-l las sa “traga” in liniste, fara sa-l mai verific prea des, decat doar pentru a mai vedea statusul download-ului respectiv. In ultimul timp viteza de download a scazut foarte mult, astfel fiind nevoit sa fac verificari mai dese asupra oDC-ului. Tocmai aseara “il pusesem la treaba” si intre timp imi vedeam de altceva, iar la un moment dat am zis “ia sa vad cum mai merge download-ul”. Am adus in prim plan fereastra oDC-ului si acolo, surpriza: 2 mesaje de la niste domni care ma atentionau ca am in share acele melodii inca nelansate, ca membrii formatiei au aflat, sunt cam enervati si ma roaga sa le scot de acolo. Am luat imediat masuri (adica le-am mutat din folder) si cerandu-mi scuze fata de dansii, cam tardiv cred pentru ca apareau off-line la momentul in care m-am scuzat pentru prostia pe care o facusem.

Daca vreunul din membrii formatiei respective citeste aceste randuri, imi cer si pe aceasta cale iertare si le promit ca o sa le fac cel putin o vanzare in momentul lansarii albumului :)

Cred ca-mi era necesara o astfel de lectie pentru ca prea iau multe lucruri “for granted”.

noi suntem mai cetateni U.E. decat voi

Aseara am vizionat intamplator meciul rromanika – bulgaristan. Microbistii cunosc deja rezultatul. Sincer, NU am tinut neaparat sa-l stiu. Dupa ce am condus cu 2 – 0, scorul s-a asezat batraneste la mioriticul 2 – 2, confirmand inca o data ca nu suntem un popor agresiv, toata lumea trebuie sa convietuiasca pasnic, important este sa participi, nu sa castigi.

Mult mai interesant decat meciul in sine a fost meciul dintre antrenorul bulgaristanez (a.k.a. stoicicov) si presa noastra. Parca se pornise razboiul prostovoilor din buda europeana: ba voi sunteti mai adanciti in kkt decat noi, noi suntem destepti si stim sa calcam apa (sau whatever o fi sub talpile lor) … Nea stoicicov s-a dat foarte rotund spunand ca atunci cand el conducea mertzan noi eram cu bicicleta, adica el este de mult in U.E., in vreme ce noi mai avem de asteptat. Nu ca mi s-ar fi trezit acuma in suflet patriotismul, dar chiar sa rada ciob de oala sparta … Pentru a fi tabloul complet ar fi trebuit sa fie prezent si reprezentantul stanei noastre (a.k.a. jiji) care sa-i fi spus: “bah, ascultati ce va zice aicea voievodul vostru: cand aveam io maibah voi trageati olita prin curtea cu zarzavaturi, muscand sarguincios dintr-un castravete !”

Na, in felul asta sper sa pornesc si un mic razboi local asa, ca o miuta tovaraseasca. Voi aduceti castraveciorii, noi carnita de oaie pentru friptura si vinul, iar la final ne spalam pe maini cu apa de trandafiri de la voi.

Traiasca si infloreasca prietenia dintre boboare !

ein zwei polizei..., ma scuzati, milizei

Exemplific cele spuse prin 2 cazuri: primul – cel al unei angajate de-a soacrei careia i-a explodat apartamentul de la o scurgere de gaze si al doilea – cazul meu de la militia rromana.

In urma cu cativa ani apartamentul unei asistente de la soacra-mea a sarit in aer, provocand ceva pagube in interior si in exterior, din fericire fara victime. Cauza a fost o acumulare de gaze. Au venit pompierii si vajnicii reprezentanti ai legii pentru a cerceta imprejurarile in care s-a intamplat “intamplarea” si intr-un final s-a dat verdictul: nu este nimeni vinovat 100%, asadar culpa comuna, adica si cei de la gaze au fost vinovati pentru gazul de pe teava si familia victima a fost vinovata pentru ca … exista … acolo si atunci :). Deh, ce sa-i faci, ceasul rau, pisica neagra … Pana la urma adevaratul vinovat a fost GAZUL care ar fi trebuit sa stea cuminte in interiorul tevii.

Dupa ultimul meu accident am fost la sediul organului conform procedurilor care se efectueaza in astfel de cazuri pentru a-mi pierde ceva timp si a asculta logica de fier a unui tovaras militian care a concluzionat: “dupa cum vad eu lucrurile, a fost culpa comuna”. Asta dupa ce a incercat sa ne convinga de faptul ca ABS-ul de la masina noatra nu a functionat, intreband-o pe nevasta-mea pe un ton cel putin impertinent-distractiv: “pai dumneata stii ce-i ala ABS ? stii cum functioneaza ?”. Ar fi trebuit sa-i raspund: “nu, noi suntem asa, mai de la tara … da’ parca va cunosc figura de undeva … nu suntem cumva consateni ?”. Si uite-asa isi mai acorda o scutire de la niscai efort “telectual” pentru studierea corecta a circumstantelor evenimentului, bazandu-se pe faptul ca eu nu-mi mai aduc aminte momentele respective, presupusul vinovat nu stie nici el prea multe fiind atunci in “stare de soc” … Ramane astfel un singur martor care a vazut TOT, dar tace malc: o veverita pe care am zarit-o in ultima secunda stand pe o creanga din arborele cu care urma sa ma intalnesc intr-un mod foarte “prietenesc”, daca nu fratesc, imbratisandu-l cu toata dragostea mea (a se citi masina). Propun sa fie gasita aceasta veverita nemernica si sa fie bagata la beci pentru a i se smulge toate informatiile pe care le detine in mod ilicit. Din cauza ei organul bajbaie intr-o calduta frectionare a piciorului de lemn. De fapt chiar ii place, el fiind expert in aceasta activitate atat de … profund mioritica.