Cronica de vacanta sau dragi consateni, va urasc cu toata dragostea mea

De mult n-am mai scris la blog, a fost o perioada de plictiseala si de lehamite, dar acuma am prea multe in torba ca sa nu o vars si, cu ajutorul sotiei, am compus impreuna urmatoarea postare, poate putin cam lunga … but bear with me/us :)

Asadar, stimati prieteni, am fost intr-o vacanta undeva prin rai … cum intri, prima pe stanga. Cu siguranta Santorini este raiul pe pamant, cu peisajele mirifice la vederea carora ti se taie respiratia (mi se face pielea de gaina si acum cand ma gandesc), cu o arhitectura ca din povesti (puzderie de casute albe imprastiate pe dealuri, impodobite pe ici-colo cu tuse albastre) … ce mai, o atmosfera incredibila de vacanta continua, de relache, de bucurie si prietenie intre popoare (erau foarte multi rusi si americani) … un parfum boem care plutea in aer, fericire, soare, mare clara precum cristalul, pesti inotand pe langa tine in apa, terase cochete, tavi generoase cu fructe de mare, deserturi excelente si niste struguri incredibil de gustosi din care se produce renumitul vin de Santorini, catei si pisici trandavind alene intr-o neverosimila tovarasie pe la toate portile, batranei greci simpatici ca din albume de fotografii, catari folositi pentru a le oferi comoditate turistilor in a urca diverse pante mai dificile, mori de vant, figuri lipsite de incrancenare, cununii pe plaja, japonezi cu trepiede si “tunuri” foto capabile sa surpinda in detaliu fiecare pixel al apusurilor de soare, milioane de flori in toate curtile si la toate ferestrele, plimbari cu vaporasul in jurul insulei si pe insulele din jur … lipsa “dulcelui” grai mioritic si a celor care il vorbesc … deci UN VIS … aproape erotic :)

Atasez si niste poze sugestive din multele pe care le-am facut.

Daa … toate bune si frumoase … pana la un punct – reintalnirea pe aeroportul din Creta cu elementele care mi-au tipat in urechi: “STOP DREAMIN’, din pacate esti roman !”, dupa care s-a declansat un intreg carusel al kkt-ului care zbura si zboara, in si din toate directiile.

Deci FAZA 1 – aeroportul din Heraklion – Creta

Cozile pentru check-in se desfasurau organizat, pe baza de bun simt si in conformitate cu anumite reguli. Ei … la cozile rromanesti (pe destinatia Bucuresti) era pe dos. Fiecare marlete trebuia sa i-o traga macar altcuiva prin a i se baga in fata, trebuia sa comenteze ceva despre capra vecinului, despre cat de rapid se misca o alta coada datorita functionarului aferent care intotdeauna este mai destoinic decat cel de la coada “comentatorului”. Linia care impune o distanta minima fata de persoana de la rand care a ajuns la ghiseu in scopul oferirii unui anumit grad de intimitate acelei persoane era, evident, incalcata cu grosolanie si marlanie mioritica de mai multe “persoane” care se imbulzeau ca vitele pentru a se urca mai rapid intr-un avion care ar fi plecat (in optica lor deformata) mai repede daca si-ar fi ocupat mai rapid locurile ! :)) Doar eu si nevasta-mea am tinut sa respectam regulile si nu atat dintr-un simt civic normal (care devenea stupid in toata acea multime de salbatici), cat mai ales pentru a vedea cum reactioneaza vecinul din spate a carui agitatie o simteam in ceafa, pentru ca intr-un final rabdarea sa-mi fie rasplatita prin explozia acestuia: “inaintati ?” la care noi am raspuns placid: “imediat ce se elibereaza ghiseul”, raspuns care nu i-a facut placere fortandu-l sa fie “amabil” si sa aprobe formal.

Dupa check-in, obiceiul romanului este sa se inghesuie la duty-free ca sa cumpere cu ultimii bani stransi din economiile de concediu multa ciocolata, whisky, si toate celelalte kkt-uri de care zeci de ani am fost privati. Sacosa de duty free este un icon al romanului asa cum este si coada. Pentru romanul mediocru produsele din duty free oferite rudelor si prietenilor echivaleaza cu diploma obtinuta dintr-o facultate prea facila. La fel si cu sticlutele de bauturi din avion. Suprematia neghiobului si mediocrului asupra lumii civilizate. Din pacate sunt tot mai multi si mai de peste tot. Lumea boema pe care cu naivitate ne-o mai imaginam noi si inca cativa prieteni a incetat sa mai existe. Prosti sunt foarte multi si din toate natiile. Mi-a fost dat sa vad in excursie italieni la care tartanii romani doar spera sa ajunga, cu multe tatuaje imense si cate trei ghiuluri la mana, cu gesturi de manelisti ghertoi, molfaind mandri ciunga si stuchind continuu.

FAZA 2 – in avion

Chiar daca stewardesele au anuntat ca pe timpul zborului este interzisa folosirea aparaturii electronice (telefoane, aparate foto …), romanasul nu se poate abtine sa-si dea in petec si sa-si scoata telefonul mobil cu camera foto incorporata pentru a face poze pe geamul avionului catre … noapte … Deci aparat foto slab (de la telefonul mobil) + blitz + geam de avion (din plastic cu o transparenta destul de redusa) + noapte afara + cucoana blonda (fotograful ad-hoc) = probabil (de fapt sigur) un mare bullshit – cred ca mai bine iesea un desen de mana cu peisajul dorit, chiar daca ar fi fost facut de un prescolar.

FAZA 3 – Gara de Nord – incununarea tragi-comicului narata in mare parte de nevasta-mea

Din motive obiective a trebuit sa petrecem noaptea de dupa aterizarea pe Baneasa si trenul spre casa in zona garii, la inceput in restaurantul de la benzinaria de vis-à-vis de gara, iar apoi in McDonald’s-ul garii. O vreme a fost ok, dar pe la orele 3 – 4 dimineata si-au facut aparitia in restaurant 3 fete absolut banale in aparenta care s-au asezat la o masa alaturata unde au pornit o discutie parca de la “radio shantz”. Destul de agramate, din genul cartieristelor, am aflat ca erau chiar studente, una chiar si terminase facultatea. Dupa cateva chicote prostesti si stridente au inceput sa-si povesteasca ceva experiente sexuale. Si au inceput …. despre un turc care o avea mica “mica mica da …. stia scoala baiatu’”, despre “un batran urat pe care nu dedeai fata mea doi bani” dar care ii produsese tinerei orgasme multiple, despre faptul ca “ce ati facut voi la mare am facut si eu pe 140 euro”, despre cate camere de hotel au vazut intr-o zi, despre “100 de euro care o primesc la camera”, despre cate …. au vazut in vara aceea … ce varste, ce forme, ce consistente … Si asta era doar inceputul “vietii de noapte” capitaliste :)

Pe la 4 am hotarat sa ne mutam in gara. Initial am vrut sa ne luam bilete dar … am aflat cu surprindere ca noaptea in gara nu se mai lucreaza si m-am intrebat daca nu cumva trenurile dorm si ele. Ne-am dus la un politist de proximitate si l-am intrebat de programul de lucru si ne-a spus ca poate dupa 4 jumate – 5 sa incercam. La McDonald’s asteptau mai multi turisti la usa sa deschida. Cu bagaje si pungi de duty-free. Cautau ce cautam si noi. Ceva cald de baut si o buda. (cam trist sa astepti sa se deschida McDonald’s pentru un pipi intre un avion si un tren). Cand s-a deschis, odata cu turistii cu bagaje, in McDonalds au intrat pe cele 2 usi, amestecate printre turisti si niste fapturi nefiresti, le-as zice batrani dar de fapt erau niste babe si mosi (poate inainte de vreme). Babele erau mici, aduse de spate si hade … S-au raspandit care incotro ca niste potarnichi, fiecare asezandu-se la o masa. Devenea un spectacol. Una era nebuna si vocifera ceva la o masa. I s-a adus o portie de cartofi prajiti si s-a linistit. La masa din fata noastra s-a asezat un barbat in varsta cam de 60 – 65 de ani imbracat simplu, purtand un rucsac. Si-a pus rucsacul pe scaunul de langa el si a inceput sa motzaie. Scena devenea de un comic absurd. In timp ce adormea sezand, capul ii pica in fata, spatarul scaunului scartaia cu un sunet incet … pana cand fruntea atingea masa si … brusc omul nostru isi ridica privirea tantosa in fata si isi potrivea basca pe cap timp de doar cateva secunde dupa care pleoapele cadeau singure si ritualul reincepea (caderea capului acompaniata de scartaitul spatarului).

In cele din urma m-am dus la toaleta si m-a surprins imaginea unui barbat care se spala pe dinti. Era unul din cei fara casa care se pare ca isi facea veacul prin local. Cand sa ma indrept spre cabina de wc remarc o tastatura si deasupra scria ca trebuie sa introduci codul de pe bonul fiscal urmat de # pentru a face comanda. Ahaaaaa …. tehnologie deci. Intelegeam si de ce. Cristi bineinteles nu pastrase bonul de la ceaiurile cumparate si i-am zis sa se duca repede sa mai cumpere ceva, pentru ca imi trebuia codul de acces spre fericire. Cu bonul in mana ,descifrand codul, m-am dus increzatoare inapoi. Omul care isi facea toaleta de data asta isi pieptana tacticos barba in oglinda. In fata mea intra o femeie si chiar inainte sa se inchida usa magica peste umarul meu o prinde o mana, ma da la o parte si intra. Era tot un barbat care spre comicul situatiei avea si o panglica si o cruciulita in piept. Nu-mi dadeam seama daca ar fi fost de botez sau inmormantare, omul acela era tot unul fara bagaje caci l-am vazut si mai tarziu. Omul s-a descurcat fara cod si bon … ok.

Cand am iesit domnul care-si facuse toaleta se privea din profil in oglinda. Era foarte bine frate. In restaurant, baba mica si cocosata imbracata in alb si cu batic alb cu bleu in cap se luase de baba maro (cu fusta si batic maro). Baba maro manca ceva si avea chiar si o cafea. Baba alba a plecat dojenind-o catre masa ei. Batranul din fata noastra derula in continuare spectacolul de-a dormitul – trezitul acompaniat de scartaitul de rigoare al scaunului. Era spectacolul lumii. Apareau si dispareau oameni cat se poate de curiosi.

La un alt moment intra un barbat pana in 40 de ani, tiganos, mare si foarte curios, se uita foarte atent la toata lumea si mergea totodata foarte hotarat in fata. Si-a scos telefonul mobil si-l tot freca prin mana dar privirea cerceta atent. A stat o vreme dupa care a plecat. Probabil nu vazuse pe nimeni usor de furat. Am iesit sa iau bilete pe la 5 jumate. Deja banuiam pe toata lumea si mai ales pe un baiat care statea trantit cu un umar pe peretele de la casa de bilete. Nu cumpara … statea foarte aproape de oamenii care cumparau. I-am lasat spatiu sa isi cumpere el inainte, insa mi-a facut semn ca urmez. Am cerut biletele, m-am descurcat sa scot banii cu doua degete din portofelul din poseta pe care o tineam strans la piept. Restul pe care l-am primit l-am trantit direct in poseta dupa tactica ca daca vrea cineva sa ma fure mai bine da de bani dezordonati inainte de portofel. Baiatul a intrebat dupa mine ce tren circula la Baia Mare si cat costa ca nu vrea sa cumpere chiar atunci. Mi s-a parut chiar ca venea dupa mine. Deveneam paranoica oare ?

In fata McDonald’s-ului a venit un baietas care avea intr-o mana ceva ce pareau niste mici cartonase (carti de vizita) cam de 2/2 cm cu ceva scris pe ele si mi-a intins un cartonas din ala … m-a intrebat daca ma intereseaza. I-am trimis o privire obosita dar taiosa si i-am si zis sa dispara repede din fata mea. Dupa aia am realizat ca poate incerca sa-mi vanda droguri … ce naiba erau pachetelele/cartonasele alea ? Si ce facea ala cu ele ? Fauna asta de unde a aparut ? Ce e cu lumea asta pe care eu in viata mea diurna nu am remarcat-o ?

Pe la 6 si ceva domnul care motaise s-a ridicat, si-a aranjat hainele si a plecat culegand diverse lucruri de pe jos, observandu-le curios si bagandu-le intr-o sacosa. Omul care se aranjase in toaleta plecase si se intorsese dupa jumatate de ora cand isi gasise si el o masa. Baba alba acum se impacase cu baba maro si serveau impreuna o portie de cartofi prajiti. Mai aparuse si o baba roz.

De data asta, la masa de alaturi de noi se asaza un alt batran care scoate 5 lei, ii pune pe masa, dupa care ii baga inapoi in buzunar. Era foarte comic cu o palarie de texan si cu un ac de siguranta prins pe elasticul ce-i trecea pe sub barbie. S-a uitat imprejur. A scos tacticos o revista si a scos o modeda de 50 de bani cu care a razuit un colt al revistei pentru a afla probabil daca a castigat ceva. Dupa care a inceput sa rasfoiasca tacticos revista si la un moment dat a scos dintr-o sacosa 2 pixuri identice. Unul l-a pus drept rigla si cu celalalt a inceput sa sublinieze un oarecare articol pe care nici macar nu parea ca-l citise. A trecut la pagina urmatoare cu aceleasi gesturi. Si-a schimbat ochelarii si a continuat cu subliniatul. La un moment dat a scos un caiet in care a inceput sa scrie titlul unui articol.

I-am zis lui Cristi sa mergem, trenul nostru trebuia sa fie tras. Cristi era absorbit de fascinatia unei realitati absurde. Ce cautau oamenii astia toti la ora 4.30 … de ce nu erau in aziluri, in spitale ???? Cei din McDonald’s se vedea ca ii cunosteau. Nu aveau ce sa le faca. Probabil ar fi iesit cu scandal. Si totusi gara este patrulata de gardieni, de politisti de proximitate, de lume … Toti stiu si nu fac nimic. Tocmai venisem din concediu cu o parere destul de proasta despre italieni (multi dintre ei sunt mai “manelisti” decat manelistii nostri), despre rusi (care au o marisoara doza de nesimtire), americani (care se cam cred buricul pamantului) si foarte proasta despre greci. Dar Romania m-a surprins mai mult in cateva ore ale unei nopti.

FAZA 4 – satucul de bastina

Dupa dusul rece de revenire in buda noastra draga, socurile nu s-au terminat, au continuat si aici, la nivel local. Incepand cu taximetristii ciobani pe care am avut nesansa sa-i “agat” si continuand cu figurile de taranoi tampi de pe strada care hahaie in gura mare despre cine stie ce porcarii, precum si alte kkt-uri cu care m-am intersectat in aceste cateva zile de readaptare, amintidu-mi sa revin complet cu picioarele pe pamant :(

Toate cele descrise mai sus au facut parte din cruda reintoarcere la realitatea mizera din Rromanika. Dar nici in Grecia nu a fost totul numai “lapte si miere“. Si lor li se potriveste zicala care zice “ce tara frumoasa, pacat ca e populata” Astia chiar vor reusi sa-si distruga si cele mai frumoase destinatii in primul rand prin poluare … Poluare continua cu gaze de esapament, pe langa care se adauga si poluarea fonica. Si daca pe mine ma deranjau ghertoii consateni cu muzicile lor din masini care se aud pana la 3 strazi distanta … pai la greci se aud pana la 7 strazi distanta, de multe ori pana dimineata. Ca pieton trebuie sa fii foarte sprinten cand traversezi o strada, culoarea verde de la semafor tine extrem de putin si imediat te trezesti claxonat de cine stie ce motorist grabit. Informatiile turistice sunt destul de sarace pentru o tara axata indeosebi pe turism, multe trasee turistice nu sunt bine semnalizate … Concluzia este ca au o tara frumoasa, dar nu e dezirabil sa traiesti in ea. Total opus maltezilor care, desi saraci, sunt de o civilizatie si un bun simt pe care rar le mai intalnesti. Malta este o insula plata cu multe cladiri vechi, dar este un mediu deosebit de surprinzator pentru un turist. Se vede ca Malta a fost colonie britanica, iar Grecia a fost un pilon al balcanismului. In Grecia voi mai merge numai pentru insule mai retrase, pentru frumusetea si salbaticia lor, si nu pentru orasele grecesti sau poporul lor care mi-au facut o parere destul de proasta.

CONCLUZIE: Revenirea de la starea de plutire din vacanta la realitatea imbecila ce ne inconjoara nu a fost ca un dus rece, a fost ca o lovitura de par in moalele capului !

Dar nici acolo realitatea nu e ca-n filme, asa ca, vorba reclamei la C.E.C.: “hai ca se poate !” … Depinde de fiecare ce intelege.

CONCLUZIE 2: Don't try this at home, just go there and try it :)