rromanika, taram de basm

Rasfoind site-urile de media care ma intereseaza am intrat si pe http://www.dilemaveche.ro/ si chiar in pagina de intrare trona foarte inspirat un citat care mi s-a parut GENIAL pentru situatiunea prezenta pe meleagurile noastre: “Ar fi imposibil unui călător, care ar fi transportat aici în timpul somnului printr-un miracol, să spună la prima vedere în ce ţară se află; în mijlocul acestei regiuni fantastice şi indecise, unde se întîlnesc moravuri şi tendinţe contrarii, barbarie şi civilizaţie, ba s-ar crede într-un sat, ba într-o capitală" - CHARLES DE MOUY, 1875.

Cam asta este rromanika: un taram de basm, cu diversi zmei care terorizeaza tinutul in stanga si-n dreapta, cu Ali Baba si cei 40 de hoti, cu cei sapte pitici care cand se satura de minerit fac o pauza de cateva zile si pleaca intr-o mica vacanta in capitala pentru a face putina ordine si a restabili disciplina pe care tinerii invatacei au cam uitat-o, cu Sindbad marinarul cocotat pe catargul corabiei privind scrutator prin ochean spre zari in cautarea unei insule salvatoare, cu Ileana Cosanzeana care ii mai alina din cand in cand singuratatile matrozului in lungile sale voiaje, cu Greuceanu’ care lupta plin de zel pentru infierarea vrajitoarelor care fac niscai shpirikismus in defavoarea boborului, cu Praslea cel Voinic care-si inchipuie intr-un salon de la spitalul 9 ca se bate cu zmeul zi de vara pana-n seara, facand febra musculara, cu ursul pacalit de vulpe si cu o multime de alte personaje (porci, gusteri, jokeri, scamatori …) care fac atmosfera feerica, oferindu-ne senzatia ca avem o sansa unica de a salaslui pe aceste meleaguri, unde totul e ca-n basme … ca numai in povesti se mai intampla minunile rromanesti.

Din tot acest amalgam nu ii putem omite pe croitorasul cel viteaz, Pinocchio, scufita rosie, motanul incaltat, alba ca zapada, cei 3 purcelusi, frumoasa din padurea adormita, Jack si vrejul de fasole, motanul incaltat si, peste toti, Gulliver venit din tara piticilor, Alice din tara minunilor si vrajitorul din Oz. Cu totii dirijeaza o multime de spiridusi care se opintesc sa impinga pe ogor tractorul cel harnic cu intentia de a produce sarea pentru bucate, cu gandul la promisiunea ca daca-si pun 3 dorinte va veni zana din padure si le va inzeci productia, productie pe care ulterior o vor putea valorifica pe o gaina cu oua de aur pe care sa o amplaseze in livingul vilei nou construite in poiana cu alune.

Exista si metode coercitive asupra spiridusilor care vor sa traga chiulul, paza fiind asigurata de soldatelul de plumb inarmat pana-n dinti cu o pusca de soc. De fapt si el provine tot din randul spiridusilor, avand aceleasi apucaturi, preferand sa-si dea chipiul pe ceafa si sa stea cu burta la soare, scobindu-se in dinti si avand grija sa-si umple bardihanul. Ca sa scape de stresul unor cercetari normale in situatii care cer putin efort “telectual” arunca foarte lejer cea mai avantajoasa (pentru el) concluzie: culpa comuna, adica toti au fost de vina, cel putin pentru ca se aflau la fata locului in momentul cu pricina. In felul asta toata lumea este multumita (sau nu), cel putin el este multumit pentru ca a mai rezolvat cu succes un caz dificil salvand natiunea de la haos.

post nitel misogin

Astazi am avut proasta inspiratie sa ma uit la un film indelung laudat pe diverse site-uri specializate, de unde am fost si motivat sa-l vad. Filmul respectiv se numeste “The descent” si culmea, pe imdb.com este cotat foarte bine (http://www.imdb.com/title/tt0435625/). “Capodopera” trateaza aventurile unor fatuci rebele care isi umpleau timpul liber cu diverse activitati extreme (rafting, alpinism, …), asa …, just for fun. Fara nici o legatura cu subiectul (pe care nu am reusit sa-l descopar) familia uneia dintre ele moare intr-un accident de masina, ea ramanand cu diverse viziuni care ii tot apar si dupa un an se intalneste cu gasca de aventuriere pentru a cobori intr-o pestera (pestera muierii :) ), loc in care vor da peste o specie necunoscuta de om-liliac-Golum-bazdac pe care istoria l-a ocrotit de contactul cu evolutia, transformandu-l astfel intr-o “chestie” perfect adaptata vietii in bezna, adica ochii ii mai pastrase asa, de control, pentru a speria spectatorul prostovan, nasul hidos avea acelasi scop (pentru ca nici de miros nu beneficia) si multe alte bazaconii specifice filmelor facute special pentru incasari care se obtin in ziua de azi foarte usor cu un marketing bun. Nu mai povestesc mai departe ca sa nu stric placerea celor care il vor viziona (hehe, macar sa mai inghita si altii galusca, ce dracu’ – sunt roman :) ).

Productia faimoasa este britanica, nu americana cum s-ar fi crezut, deci si tovarasii din U.E. sunt capabili de “lovituri de geniu” in cinematografie … ca sa nu mai zic de cinematografia mioritica post-decembrista (sau post-mortem).

rupere de ritm

Tocmai am vazut pe Minimax un episod din "Balanel si Miaunel" (does there ring a bell ?) care mi-a inseninat putin ziua. Evident copiii din ziua de azi ar stramba din nas la vederea acestor "capodopere" pline de pilde tovarasesti, la metodele grafice utilizate, la contrastul evident cu desenele animate capitaliste, dar reprezinta pentru generatia mea un simbol al copilariei (vorba reclamei: "e mica da-i a noastra").
Totusi viata nu e chiar "maronie".

shpritz rece de vara

Am emigrat de curand (de vreo 2 ani) in provincie. Spun “emigrat” pentru ca provincia e o alta tara, cu legile ei proprii, cu sefii ei proprii si MAI ALES cu mafia ei proprie. Era o miscare planuita de ceva vreme, dar niste evenimente stupide (evenimente explicate prin imaginea atasata) au grabit momentul acesteia.

Exista in romanika 2 tari: capitala si provincia, asta cel putin din punct de vedere economic. In capitala sunt concentrate majoritatea investitiilor din partea firmelor straine, venite din tarile civilizate, iar in provinincie … Dumnezeu cu mila. Foarte bine spunea un nene, fost mare grangur pe vremea lui nea Nicu, la emisiunea Miezul Problemei de pe National TV ca acum in Romania se manifesta un capitalism de tip sud-american, unde exista o patura destul de restransa de bogatani si o patura foarte larga de palmasi (“negri” pe diverse plantatii), patura de mijloc fiind complet absenta. In capitala incet – incet se mai schimba treaba, incepe sa apara (timid inca pentru cei aproape 16 ani de “libertate”) cate o manifestare a existentei clasei de mijloc. Clasa de mijloc cuprinde (in principiu) acele persoane cu joburi care le asigura niste conditii de munca si de trai civilizate, absolut normale pentru aceste vremuri. Ma refer aici la posibilitatea de a lua masa de pranz undeva in oras, de a-ti permite sa faci fara mare stres diverse cumparaturi, de a-ti permite din cand in cand cate un mic concediu undeva aici pe vreo craca si macar un concediu pe an in alte zone ale padurii mondiale. Clasa de mijloc este tocmai chintesenta conceptului de capitalism, este cea care misca rotitele mecanismului pentru a urni toata magaoaia economica, este cea care produce, consuma si mai ales ofera din randurile ei pe cei care vor deveni lideri (mai mult sau mai putin corecti). La noi in palmier aceasta clasa de mijloc, in general, lipseste cu desavarsire, adancindu-se astfel diferentele sociale. Pai unde mai vezi (decat in tarile latino-americane) o puzderie de cersetori alaturi de limuzine super luxoase ? Unde se mai intampla ca diversi sarantoci sa-si ia de la gura si ultima banana pentru a-si putea achizitiona cel mai bengos model de telefon mobil (am mai spus ca la capitolul wannabe suntem campioni) ? Unde se mai intampla ca visul tinerelor fete sa fie sa ajunga precum hormonica columbeanu, adica sa cunoasca un mos bogat, singur si mai ales dispus sa-si toace banii cu fata ? Unde se mai intampla ca cei mai mari mafioti sa lucreze chiar in diverse institutii de stat, in vreme ce mafiotii de rand se ocupa de gainarii mult mai putin grave ? De multe ori am spus ca cel mai mare hot roman este STATUL ROMAN, fiind in acelasi timp si cel mai “avantajos” partener de afaceri. Pai cu cine sa faci afaceri mai eficiente (eficienta mergand mult peste 100%) decat cu statul ?

Acum ca am facut o succinta imagine a bananierului in care ne leganam, sa detaliem putin pentru tara nr. 2 din acest copac, adica provincia. Imaginea ei se poate obtine inmultind cu 10 ceea ce am spus mai sus. In provincie nu sunt puzderie de cersetori alaturi de limuzine super luxoase ci puzderie de limuzine super luxoase si cativa cersetori, de parca bananele din provincie au determinat la consumare niste reactii ciudate, precum ingrasarea peste noapte a conturilor din banci. In provincie toti bajetii care se respecta “are” haine ultimul racnet, ceva goldeanu (ma rog, greii poate ceva mai mult), super celulare (cred ca alea mai destepte poarta conversatii singure cu apelantii, trimit automat e-mail sau fax, filmeaza in infrarosu, parcheaza masina …), masini – cel putin mertzane (sarantocii au passat) si intotdeauna pipitele de rigoare, care mai de care mai zulufata si mai decoltata, ca deh, sunt si ele niste produse ale acestor timpuri, visand sa ajunga macar niste mici hormonici. Pai acu’ vreo 2 – 3 zile au fost in vizita niste prieteni din Bucuresti (sot si sotie) si am mers cu ei sa luam pranzul la o terasa “de fitze” (nu spui care, terasa importanta, …sa nu se prespuie ca facem aici reclama) ca sa ma laud si io cu punctele forte provinciale. Cei doi se minunau cat de bine o duc localnicii de sunt buluc pe terasa in prima zi a saptamanii, la orele pranzului, cu mertzanele parcate in fata terasei, agitand celularele de rigoare si insotiti de tinere reprezentante ale SEXULUI frumos. Ma intrebau ce fac oare acesti tovarasi de sunt atat de prosperi, ca ei se tot chinuie sa dezvolte o mica afacere si, procedand cinstit, merge … mai mult NU. Le-am raspuns ca si eu sunt la fel de nedumerit, desi locuiesc aici de aproape 2 ani.

Am citit in Jurnalul National de sambata, 12 august 2006 un articol semnat Ion Cristoiu (http://www.jurnalul.ro/articol_59365/siesta.html) unde spune la un moment dat in descrierea sa ironica facuta vremurilor actuale: “Cei de la Ambasada Columbiei stau de vorba cu cei de la Ambasada Nigerului despre perfectiunea W.C.-urilor din Austria”. Ar cam trebui sa ne alaturam si noi acelei discutii ipotetice, macar sa avem un model “viabil” spre care sa tindem …

Cica traiul in provincie ar trebui sa fie mai degajat se spune. Inca astept semne ale acestui fapt … Ma rog, sunt totusi intr-o pozitie privilegiata pentru ca nu am diverse griji cu privire la castigarea celor necesare vietii, dar asta nu inseamna ca nu pot sa ma ingrijorez vis-à-vis de dudele din jurul meu, ca vorba aia, dude in bananier …

Banane + dude + shpritz rece de vara = stomac deranjat, deranjat rau ! Ia sa beau un ceai de menta ca sa nu ma dea in pantecaraie. Revin imediat, tineti aproape ;)

viata reala, nu chestii supte din deget

Superb ! O noua zi aici in closetul european, fara apa curenta … Ce mama dracu’ si jegul asta e bun la ceva (tine de cald), problema e ca acuma-i vara si s-ar putea sa ajungem sa ne deranjam reciproc din cauza miasmelor emanate. Multumim din inima toarshilor maimutoi care ne poarta de grija si decid cat de des trebuie sa ne spalam, astfel incat sa nu ni se deterioreze pielea, intr-o colaborare reusita cu workerii care au o durere mare in zona cotului. Astfel ne calim pentru viata asta parsiva in care nu totul este roz, trebuie sa intelegem ca apa e un lux, copiii din Africa mor de foame si din cauza diverselor boli care ii doboara din cauza lipsei de igiena, asa ca trebuie sa fim pregatiti pentru conditii vitrege, cine stie ce ne asteapta, poate da o molima peste bananierul nostru drag si va trebui sa supravietuim.

Bai americanilor, treziti-va, nu mai dormiti in ciocate si veniti odata sa ne preluati sub aripa vulturului vostru, ca alte posibilitati de ajungere la un oarecare liman nu prea vad.

doreleee

Sunt totusi cateva lucruri facute constiincios aici la noi in bananier dupa revolutia lu’ peshte. Chiar pe bune. De exemplu tot ce persifleaza starea natiunii de maimutoi (emisiuni tv (Cronica Carcotasilor, Saptamana nebuna …), publicatii (Catavencu) …) este facut cu maxim profesionalism, ca vorba aia, subiecte – cu toptanul, daca traia nenea Iancu avea si el tone de cerneala de varsat. Mie-mi plac mult reclamele de genul “ai fost la mare Dorele ?”, reclame genial gandite pentru bravul nostru bobor. Cei care au gandit textele au observat foarte inteligent ca pana la constiinta muncii efectuate, tot beutura este baza … De fapt si la noi se poate spune ca exista un spirit german al calitatii muncii depuse, in sensul respectarii cu sfintenie a unui program bine stabilit de genul: ora 8 – o dushca (asa, de control), ora 9 – trezirea si deplasarea catre locul faptei, ora 10 – ascutirea cazmalei, fumarea unor mahoarce …, ora 11 – mimarea cu aplomb a unui efort muncitoresc, ora 12 – motzaiala de pranz (workeru’ tre’ sa se mai si odihneasca) and so on … Uite de exemplu la noi la bloc o echipa de mesteri tot mimeaza reparatia unor tevi de vreo luna … N-ar fi bai asta, daca nu s-ar intrerupe apa zilnic cate 2 – 3 ore, lasand locatarii sa adune apa de ploaie pentru diverse activitati “boieresti”, precum igiena proprie … Or fi avand si tevile alea o tehnologie atat de avansata incat sunt necesare zile intregi de studiu la sala de lectura pentru invatarea noilor mecanisme de functionare … Or fi si ele ceva de genul “laser frate” …

tarisoara noastra draga

Dar avem o tara frumoasa pe care nu o putem lua in balon, este numai vina tineretului asta depravat care viseaza blugi si ciunga, pentium si empetrei (ce-o fi si asta …), discoteca haus (asta-i haos deja)… nu putem permite asa ceva tovarasi, clasa muncitoare (mandra ca un soare) trebuie sa-si spuna cuvantul raspicat prin care sa aminteasca de cine e condusa tara asta (cine-i sefu’, cine-i sefu’, eu sint sefu’ … cunoscatorii tre’ sa recunoasca refrenul asta de mare arta si precizie, ma refer la cei care se uita cu sfintenie la taraf tv (sau faras tv)), elementele subversive trebuie sa fie inlaturate ferm pentru a ne lasa aici cu miorita noastra draga, cu holdele aurii de pe ogoare culese cu elan muncitoresc de tovarasii tarani, pentru a face paine pentru muncitorii din fabrici si uzine, acestia la randul lor faurind uneltele atat de necesare muncilor agricole … si uite-asa punem bazele sfintei economii cu circuit inchis (“prin noi insine” sau “noi nu ne vindem tara”). Ca doar si noi avem oameni inteligenti (ma rog, cei care n-au fugit la bulangii de capitalisti si au ramas aici credinciosi tarii) care pot crea lucruri de mare valoare care vor dainui peste timp (exemplu elocvent in imagine :D ).

Eii… la naiba cu vesticii astia imperialisti, unde totul este putred, egzploatarea omului de catre om e la ea acasa, doar la noi este posibil de atins adevarata implinire multilaterala a omului nou, om care se trezeste dimineata, se spala, isi pune basca privindu-se mandru in oglinda si purcede spre o noua zi de lucru la iubita lui saiba (care presupune o tehnica avansata primita in dar cu deosebita noblete de la maretul popor sovietic). Tovarasi, sa fim mandri de maretele noastre realizari: canalul Dunare – Marea Neagra unde au fost numai 2 – 3 victime intamplatoare, de fapt niste betivani neglijenti care oricum faceau de rusine societatea noastra plina de avant revolutionar; modernele fabrici si uzine care ne asigura produse net superioare celor imperialiste; noua fatza a oraselor romanesti, realizata printr-o riguroasa sistematizare, oferind mandrei clase muncitoare locuinte de tip “cutiuta de chibrit” (deci foarte economice la consumul termic) in blocuri superbe, cu linii imprumutate din arta minimalist-cubista si multe altele care “este”.

Asadar asteptam de la ei cereri de azil ca sa ne radem cand nu le aprobam. Ar vrea ei sa beneficieze de asa conditii de trai !

Continuare

Aa, sa nu uit: totusi avem si noi “integratii” nostri, care corespund mai “multor” norme europene, mai ales la cele de protectie a mediului inconjurator. Pai dupa cum se vede din imaginea atasata cetatenii respectivi conduc vehicule EURO 15 chiar, care nu polueaza DELOC, emisiile acestora fiind complet biodegradabile, deci sunt intr-un fel “environment friendly vehicle” :).

Ma rog, mai avem si alte specimene AFRO 3 in persoana autobuzelor “comunale” (a se citi ce a mai ramas din vechiul parc auto al intreprinderilor de transport).

Dar la capitolul wannabe nu ne intrece nimeni si pentru a-mi sustine teza exemplific printr-o imagine surprinsa intr-o gara pierduta in praful provinciei, cu o cladire vai mama ei, dar cu “pretentii” europene :), ca deh, cu osanalele suntem atat de familiarizati …