Despre integrarea in U.E.

Trebuie sa declar de la inceput ca acest jurnal o sa aiba o tenta de pesimism pentru ca ASA SUNT EU. Unii sunt foarte optimisti fapt pentru care ii felicit, dar parerea mea este ca optimismul, ca si credinta religioasa, nu se cultiva. Esti optimist / credincios sau NU esti. Nu poti sa fii mai mult sau mai putin credincios. Sau poate ma insel … :)

De fapt tot blogul asta este urmare a lehamitei pe care o am in aceasta perioada. Sunt si io la randul meu un bun roman, adica “full of crap”. Cand totul merge bine nu ma plang, cand e pe dos …

Deci U.E. …tot boboru’ vrea sa accedem in U.E., ca acolo ne asteapta numai lapte si miere. Politicienii bat mult toba pe tema asta pentru ca stiu ca asta prinde la gloata, sunt foarte inteligenti in a face rost de voturi. Ce intelege nea’ Caisa din intrarea asta in U.E. ? Ca totul o sa fie ca-n filme, o sa primeasca niscai euroi ca sa stea cu burta la soare, or sa vina cei din U.E. sa imparta cadouri, ajutoare si mai ales SUGIUC. El sireacu’ nu stie ca nu e chiar asa de roza treaba, prin ce-au trecut altii in momentul aderarii, care au fost sacrificiile … Da’ de fapt cand e saracie nu mai stai sa-ti pui intrebari existentiale. Cand esti jos, unde sa mai cazi ?

Personal imi place sa compar U.E. cu o vila in care Franta ar detine in mod evident bucataria in care se prepara cele mai fine delicatese, Germania ar avea sub tutela garajul cu limuzine, Marea Britanie ar fi responsabila de intalnirile aristocratice de la ora 5, Austria ar asigura muzica la aceste ocazii, Italia – galeria de exponate de arta din casa, Grecia ar avea piscina din curte, Spania – vinoteca si gradina de capsuni :) , Ungaria ar avea grija de caii pentru agrement, Olanda - rastelul de jucarii erotice :) , la baile vilei nu stiu cine ar fi responsabil, dar la wc-ul servitorilor ar fi cu siguranta Romania, Bulgaria & Co.

E o vorba: ”mai ramane ca cineva sa stinga lumina”. Pentru tara asta mi se pare mult prea blanda, eu as zice: “mai ramane ca cineva sa traga apa”. De fapt am si eu, ca orice “bun roman”, o idee “salvatoare”: sa declaram razboi americanilor si cand vor veni sa ne bata la popou sa spunem: sorry, a fost o tampenie din partea noastra; nu vreti sa ne transformati in al 51-lea stat american ? Daca stam sa ne gandim la istoria boborului nostru observam ca DOAR atunci cand am fost condusi de alte natii (turci, unguri, rege german …) am mai evoluat putin, in rest am tot ciobanit mioritza pe playuri bucolic-“mioritice” cu multa mandrie si abnegatie. Miorita mi se pare foarte potrivita a ne descrie ca si popor (doar are are izvoare populare): si de-o fi sa mor … Atitudine fatalista. Pe care o are si subsemnatu’ cu diverse ocazii … ca doar e roman, ce mama naibii ? :)) De fapt in acest moment la mine se aplica foarte bine titlul articolului din Dilema Veche din 7 iulie 2006 semnat de Lucian Mindruta (http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=128&cmd=articol&id=2358), titlu care spune intr-un stil caragialesc: “m-am hotarat, nu stiu exact”.

Eu zic sa intram totusi in U.E., sa moara si capra lor care prea e aratoasa si plesneste de sanatate, ca dupa ce ne-or accepta se vor trezi cu alte belele pe cap, cum ar fi libertatea de a-ti alege spatiul geografic pentru desfasurarea unei activitati lucrative, adica libera circulatie a fortei de munca, problema care va genera (zic io) un val destul de mare de emigranti care vor “sufla” in mod perfect legal locurile de munca ale localnicilor din zonele respective, fiind dispusi sa lucreze in conditii mult inferioare celor pretinse de localnici si astfel devenind mai interesanti spre angajare in ochii patronilor. Dar si pana acum cine a vrut sa circule “liber” spre statiile de metrou din Paris, spre pietele publice din Bruxelles sau spre lacurile vieneze populate de lebede si, in general, cam spre orice destinatie europeana (de obicei vestica) a facut-o fara stresul legalitatii, asa ca, iarasi, “m-am hotarat, nu stiu exact” cum ar fi mai bine … pentru noi sau … pentru ei :). Ei au evidente interese sa ne accepte, ca de exemplu necesitatea eliminarii unor bariere tarifare-vamale care diminueaza veniturile din desfacerea produselor lor, asigurarea unui cadru legal care sa le asigure forta de munca ieftina, nevoia de crestere a ponderii populatiei europene pe glob in contextul noilor amenintari demografice reprezentate de China, India …si, astfel, probabil iau in calcul faptul ca pentru a-si atinge telul trebuie sa ia pe corabie si ceva balast est-european.

Pe de alta parte ma uit la noi aici, in “bananier”, unde cei din varf se leagana linistiti pe cate-o craca, se bat pe burta, mananca fructe aruncand cojile peste capetele celor de pe crengile inferioare, iar de la nivelul 2 in jos e o intreaga maimutareala. Sunt comentati cei din esaloanele superioare (le-ai vazut pe gorilele alea de sus de ce banane au parte ?), sunt comentarii intre cei din acelasi esalon (uite-l si pe urangutanul asta ce idei are de a face un partid nou, de parca nu-s destule … ,ce zici frate maimutoi, ne combinam sa-i sapam pe astia de pe craca din stanga, ca e pozitionata mai la soare si cresc banane mai frumoase, ca sa manance si gura noastra ceva …) si sunt comentarii la adresa celor de jos (uite-i si pe astia cum se dau huta toata ziua pe liane si ranjesc in loc sa stranga banane pentru noi). Copacul sta sa se rupa domnilor maimutoi, asa de putred e. Pai ca sa faci o maimutica de pe o craca oarecare sa se miste putin trebuie sa cunosti MACAR o gorila care sa intervina si sa-i dea maimutei respective un mic bobarnac. Dar exista in toata aceasta circoteca si un oarecare consens: toti viseaza marea padure de bananieri din partea vestica a tinutului, padure unde arborii sunt atat de roditori incat toata populatia e ghiftuita si fericita.