shpritz rece de vara

Am emigrat de curand (de vreo 2 ani) in provincie. Spun “emigrat” pentru ca provincia e o alta tara, cu legile ei proprii, cu sefii ei proprii si MAI ALES cu mafia ei proprie. Era o miscare planuita de ceva vreme, dar niste evenimente stupide (evenimente explicate prin imaginea atasata) au grabit momentul acesteia.

Exista in romanika 2 tari: capitala si provincia, asta cel putin din punct de vedere economic. In capitala sunt concentrate majoritatea investitiilor din partea firmelor straine, venite din tarile civilizate, iar in provinincie … Dumnezeu cu mila. Foarte bine spunea un nene, fost mare grangur pe vremea lui nea Nicu, la emisiunea Miezul Problemei de pe National TV ca acum in Romania se manifesta un capitalism de tip sud-american, unde exista o patura destul de restransa de bogatani si o patura foarte larga de palmasi (“negri” pe diverse plantatii), patura de mijloc fiind complet absenta. In capitala incet – incet se mai schimba treaba, incepe sa apara (timid inca pentru cei aproape 16 ani de “libertate”) cate o manifestare a existentei clasei de mijloc. Clasa de mijloc cuprinde (in principiu) acele persoane cu joburi care le asigura niste conditii de munca si de trai civilizate, absolut normale pentru aceste vremuri. Ma refer aici la posibilitatea de a lua masa de pranz undeva in oras, de a-ti permite sa faci fara mare stres diverse cumparaturi, de a-ti permite din cand in cand cate un mic concediu undeva aici pe vreo craca si macar un concediu pe an in alte zone ale padurii mondiale. Clasa de mijloc este tocmai chintesenta conceptului de capitalism, este cea care misca rotitele mecanismului pentru a urni toata magaoaia economica, este cea care produce, consuma si mai ales ofera din randurile ei pe cei care vor deveni lideri (mai mult sau mai putin corecti). La noi in palmier aceasta clasa de mijloc, in general, lipseste cu desavarsire, adancindu-se astfel diferentele sociale. Pai unde mai vezi (decat in tarile latino-americane) o puzderie de cersetori alaturi de limuzine super luxoase ? Unde se mai intampla ca diversi sarantoci sa-si ia de la gura si ultima banana pentru a-si putea achizitiona cel mai bengos model de telefon mobil (am mai spus ca la capitolul wannabe suntem campioni) ? Unde se mai intampla ca visul tinerelor fete sa fie sa ajunga precum hormonica columbeanu, adica sa cunoasca un mos bogat, singur si mai ales dispus sa-si toace banii cu fata ? Unde se mai intampla ca cei mai mari mafioti sa lucreze chiar in diverse institutii de stat, in vreme ce mafiotii de rand se ocupa de gainarii mult mai putin grave ? De multe ori am spus ca cel mai mare hot roman este STATUL ROMAN, fiind in acelasi timp si cel mai “avantajos” partener de afaceri. Pai cu cine sa faci afaceri mai eficiente (eficienta mergand mult peste 100%) decat cu statul ?

Acum ca am facut o succinta imagine a bananierului in care ne leganam, sa detaliem putin pentru tara nr. 2 din acest copac, adica provincia. Imaginea ei se poate obtine inmultind cu 10 ceea ce am spus mai sus. In provincie nu sunt puzderie de cersetori alaturi de limuzine super luxoase ci puzderie de limuzine super luxoase si cativa cersetori, de parca bananele din provincie au determinat la consumare niste reactii ciudate, precum ingrasarea peste noapte a conturilor din banci. In provincie toti bajetii care se respecta “are” haine ultimul racnet, ceva goldeanu (ma rog, greii poate ceva mai mult), super celulare (cred ca alea mai destepte poarta conversatii singure cu apelantii, trimit automat e-mail sau fax, filmeaza in infrarosu, parcheaza masina …), masini – cel putin mertzane (sarantocii au passat) si intotdeauna pipitele de rigoare, care mai de care mai zulufata si mai decoltata, ca deh, sunt si ele niste produse ale acestor timpuri, visand sa ajunga macar niste mici hormonici. Pai acu’ vreo 2 – 3 zile au fost in vizita niste prieteni din Bucuresti (sot si sotie) si am mers cu ei sa luam pranzul la o terasa “de fitze” (nu spui care, terasa importanta, …sa nu se prespuie ca facem aici reclama) ca sa ma laud si io cu punctele forte provinciale. Cei doi se minunau cat de bine o duc localnicii de sunt buluc pe terasa in prima zi a saptamanii, la orele pranzului, cu mertzanele parcate in fata terasei, agitand celularele de rigoare si insotiti de tinere reprezentante ale SEXULUI frumos. Ma intrebau ce fac oare acesti tovarasi de sunt atat de prosperi, ca ei se tot chinuie sa dezvolte o mica afacere si, procedand cinstit, merge … mai mult NU. Le-am raspuns ca si eu sunt la fel de nedumerit, desi locuiesc aici de aproape 2 ani.

Am citit in Jurnalul National de sambata, 12 august 2006 un articol semnat Ion Cristoiu (http://www.jurnalul.ro/articol_59365/siesta.html) unde spune la un moment dat in descrierea sa ironica facuta vremurilor actuale: “Cei de la Ambasada Columbiei stau de vorba cu cei de la Ambasada Nigerului despre perfectiunea W.C.-urilor din Austria”. Ar cam trebui sa ne alaturam si noi acelei discutii ipotetice, macar sa avem un model “viabil” spre care sa tindem …

Cica traiul in provincie ar trebui sa fie mai degajat se spune. Inca astept semne ale acestui fapt … Ma rog, sunt totusi intr-o pozitie privilegiata pentru ca nu am diverse griji cu privire la castigarea celor necesare vietii, dar asta nu inseamna ca nu pot sa ma ingrijorez vis-à-vis de dudele din jurul meu, ca vorba aia, dude in bananier …

Banane + dude + shpritz rece de vara = stomac deranjat, deranjat rau ! Ia sa beau un ceai de menta ca sa nu ma dea in pantecaraie. Revin imediat, tineti aproape ;)